Scorul de risc al unei firme: cum îl citești și cum îl folosești la credit

Scor 58, clasa C, eticheta „Risc moderat”. Așa arată un răspuns din sandbox-ul API-ului Bilanț pentru o firmă care a încheiat anul pe pierdere, dar are o solvabilitate bună. Dacă te oprești la cifră, ai aflat foarte puțin. Dacă citești și factorii, ai aflat de ce e C și ce anume te-ar putea îngrijora.

Scorul își are locul exact în momentul în care un client cere 60 de zile de plată pentru o comandă mare și cineva trebuie să spună da sau nu. De multe ori decizia se ia după instinct sau după cât de convingător a fost agentul de vânzări. Un scor calculat din situațiile financiare nu ține locul judecății, dar îi dă tuturor același punct de plecare.

Ce conține răspunsul

Ruta e GET /api/v1/bilant/{cui}/risc și costă trei credite. Câmpurile stau direct în data și sunt calculate pentru ultimul an cu bilanț, pe care îl vezi în an.

Scorul propriu-zis e în scor, între 0 și 100. Atenție la sens, pentru că aici se încurcă lumea: scor mare înseamnă risc mic. Clasa e în clasa, de la A la E, cu nivel și eticheta. Scara întreagă vine în scara: A de la 80 la 100 (risc foarte scăzut), B de la 65 la 80, C de la 50 la 65, D de la 35 la 50 și E sub 35 (risc foarte ridicat).

Partea care contează cu adevărat e în factori și semnale. Fiecare factor are nume, valoare, puncte, maxim, evaluare și o explicatie în cuvinte. Separat, în z_score, primești scorul Altman Z'', cu valoare și zona. Mai ai incredere, care îți spune cât de complete au fost datele, și plafon, semnalul grav care a tras scorul în jos, când există.

O regulă de reținut: firmele în insolvență sunt plafonate la clasa E pentru anii de la deschiderea dosarului încoace. Un bilanț dintr-un an de reorganizare poate arăta decent pe hârtie, dar clasa nu urcă peste E. Ponderile și pragurile sunt descrise pe pagina metodologia scorului de risc. Citește-o înainte să construiești reguli pe scor, altfel vei avea surprize.

Două firme cu aceeași clasă

Să zicem că ai doi clienți, amândoi în clasa C. Primul are profit bun, dar e foarte îndatorat. Al doilea nu are datorii, dar pierde bani de trei ani. Pentru un furnizor care dă marfă pe credit, cele două situații nu înseamnă deloc același lucru. Primul poate plăti azi și cădea brusc mâine, dacă banca îi taie finanțarea. Al doilea arde încet capitalul și îți dă timp să reacționezi.

De asta eu nu ascund niciodată factorii în aplicație. Îi afișez lângă clasă, în fișa clientului, și îi salvez odată cu decizia. Când te întreabă cineva peste șase luni de ce clientul X a primit doar 15 zile de plată, răspunsul e acolo, scris în cuvinte.

Altman Z'' ca a doua părere

Modelul Altman Z'' combină câțiva indicatori din bilanț într-un singur număr. A fost gândit pentru firme care nu sunt listate la bursă și nu sunt neapărat din industria prelucrătoare. În literatura de specialitate se lucrează cu trei zone, iar pragurile uzuale sunt în jur de 2,6 pentru zona sigură și 1,1 pentru zona de risc. API-ul folosește exact aceste praguri: peste 2,6, z_score.zona e sigura, între 1,1 și 2,6 e gri, iar sub 1,1 e pericol.

Nu i-aș da mai multă greutate decât are. Modelul a fost calibrat pe alte economii și în alte perioade, deci pragurile sunt orientative. Unde e util e verificarea încrucișată: dacă scorul de risc arată o clasă bună, iar Z'' stă în zona de pericol, te uiți încă o dată pe factori înainte să aprobi.

De la clasă la termen de plată

Cea mai simplă aplicare e o matrice care leagă clasa de termenul de plată și de plafon. Tabelul de mai jos e ilustrativ. Cifrele concrete le calibrezi după marjele tale și după cum ai încasat până acum.

Clasă	Termen de plată	Plafon	Aprobare
A	standard	standard	automată
B	standard	redus	automată
C	scurtat	redus	automată, cu revizie trimestrială
D	plată în avans sau garanție	minim	manuală
E	doar plată în avans	zero	manuală, cu justificare

Scorul intră așa direct în regulile de aprobare, iar factorii explică fiecare decizie. Dacă vrei un plafon calculat mai fin, pornești de la cifre din bilanț precum capitalurile proprii și cifra de afaceri, dar asta e o discuție pentru alt articol.

Apelul și citirea lui

În sandbox folosești CUI-ul de test 90000010. Sandbox-ul cere o cheie API, deci un cont, dar contul e gratuit și nu cere card. Cererile de acolo nu consumă credite și primesc date fictive.

curl -H "X-API-KEY: cheia-ta" \
  https://www.bilantapi.ro/api/sandbox/v1/bilant/90000010/risc

În JavaScript, citirea răspunsului arată cam așa:

const r = await fetch('https://www.bilantapi.ro/api/sandbox/v1/bilant/90000010/risc', {
  headers: { 'X-API-KEY': process.env.BILANTAPI_KEY }
});
const { data } = await r.json();
// scor mare = risc mic: A înseamnă 80–100, E înseamnă sub 35
console.log(data.scor, data.clasa, data.eticheta);
for (const f of data.factori) {
  console.log(f.nume, f.puncte + '/' + f.maxim, f.explicatie);
}
console.log(data.z_score?.zona);

Pe clasa scrii funcția care alege rândul potrivit din matrice. Schema completă, în format OpenAPI, e în documentație. Un sfat din experiență: ține matricea într-un fișier de configurare sau într-un tabel din baza de date, nu în cod. Echipa financiară o va ajusta de câteva ori în primele luni și n-are rost ca fiecare ajustare să ceară o versiune nouă a aplicației.

Ce nu vede un scor din bilanț

Bilanțul e anual. Descrie anul încheiat și se depune de obicei cu câteva luni întârziere, așa că o firmă care a pierdut ieri un client mare nu apare încă în cifre. Firmele înființate anul acesta nu au bilanț, deci nu au nici scor. Pentru ele te uiți la profilul fiscal, la asociați și la restanțe.

Cifrele sunt cele declarate de firmă la Ministerul Finanțelor, fără ajustări. Și intră în calcul doar bilanțurile standard. Pentru o firmă care are numai formate speciale (IFN, SIF sau ONG), ruta răspunde cu eroarea 422 RISK_NOT_APPLICABLE, care nu se taxează.

Cel mai mare gol e comportamentul de plată. Bilanțul nu-ți spune dacă firma își plătește furnizorii la timp. Pentru asta ai restanțele la ANAF și dosarele din instanță. Eu folosesc scorul pentru decizia de bază și celelalte surse pentru excepții, și nu m-aș baza pe o clasă B fără să mă uit măcar o dată în dosare.

Cât de des îl ceri

Bilanțurile se actualizează o dată pe an, după depunerea situațiilor financiare. N-are sens să ceri scorul săptămânal, plătești de fiecare dată pentru același răspuns. Îl ceri la aprobarea inițială a clientului, apoi anual, după perioada de depunere, și înainte de orice creștere serioasă a plafonului.

Scorul îl găsești pe pagina API Bilanț, lângă indicatori, evoluție și poziția în sector. Cu un cont nou primești 250 de credite gratuite, fără card. La trei credite pe scor, îți ajung să treci prin vreo 80 de clienți înainte să decizi dacă îl bagi în fluxul de credit.