Datorii la ANAF: cum afli dacă un client are restanțe la stat

Când o firmă rămâne fără bani, primii pe care încetează să-i plătească sunt, de obicei, statul și furnizorii care i-au dat cel mai lung termen. Dacă tu ești furnizorul acela, merită să știi din timp dacă clientul are deja restanțe la ANAF. E unul dintre cele mai directe semnale pe care le poți verifica înainte să livrezi pe credit.

Informația e publică. ANAF publică trimestrial liste cu firmele care au obligații restante peste pragul prevăzut de lege. Doar că listele în forma lor brută sunt greu de folosit: fișiere mari, fără istoric, fără nicio comparație între trimestre. API-ul Datorii ANAF le adună și le pune în ordine.

Ce înseamnă, de fapt, să fii pe listă

Înseamnă că la data de referință a listei firma avea obligații fiscale neachitate peste pragul legal. Atât. Nu înseamnă automat că e insolvabilă sau că nu-ți va plăti ție. Poate fi o sumă contestată, o eșalonare care așteaptă aprobarea sau o întârziere de o lună. Am văzut oameni care taie un client doar pentru că apare pe listă, fără să se uite la detalii. Detaliile sunt cele care contează.

Cererea

Ruta e GET /api/v1/fiscal/{cui}/restante și costă trei credite. Dacă n-ai cont, o poți încerca din butonul „Încearcă” de pe pagina API Datorii ANAF. Din cod lucrezi întâi în sandbox, care cere o cheie API, deci un cont. Contul e gratuit și nu cere card, iar cererile din sandbox nu consumă credite și primesc date fictive.

curl -H "X-API-KEY: cheia-ta" \
  https://www.bilantapi.ro/api/sandbox/v1/fiscal/90000010/restante

Răspunsul se raportează mereu la cea mai nouă listă publicată de ANAF. Datele acoperă listele din decembrie 2024 încoace, cu 261 de mii de apariții în total.

Cum citesc eu un dosar de restanțe

Mai întâi: are sau n-are

are_restante îți spune dacă firma apare pe cea mai nouă listă, iar total_restant cât datorează acolo. O firmă care a fost pe liste și a ieșit între timp are are_restante: false și totalul 0. Diferența dintre „a avut datorii” și „are datorii” e mare, iar în rapoarte se pierde des.

Lângă ele stau publicare_curenta, data celei mai noi liste ANAF, și ultima_publicare, data ultimei liste pe care apare firma. Dacă cele două diferă, firma nu mai e pe listă.

Din ce e făcută datoria

În structura, totalul de pe cea mai nouă listă e împărțit în patru câmpuri: principal (taxele propriu-zise neplătite), accesorii (dobânzi și penalități), contestate și necontestate. Când firma nu e pe listă, structura e null.

Raportul dintre ele spune o poveste. Accesorii mari față de principal înseamnă de regulă o datorie veche, lăsată să crească ani la rând. O sumă în mare parte contestată arată mai degrabă o dispută cu fiscul decât o lipsă de bani. Eu tratez foarte diferit cele două cazuri.

Pe ce bugete

În situatia_curenta.bugete ai patru chei: stat, asigurari_sociale, somaj și sanatate. Fiecare are principal, accesorii, contestate, necontestate și total. La contribuțiile sociale mă uit întotdeauna cu atenție, pentru că țin de salariile angajaților. O firmă care nu mai virează contribuțiile pentru propriii oameni are, aproape sigur, o problemă serioasă de numerar.

Mențiunea ANAF

situatie preia mențiunea de pe listă: insolventa, faliment sau insolvabil, ori null când nu e nimic. Oricare dintre primele trei ar trebui să oprească creditul comercial până face cineva o analiză separată.

Încotro merge

Partea mea preferată e evolutie. Compară lista curentă cu cea anterioară, dată în publicare_anterioara, cu totalul de atunci în total_anterior. Diferența în lei e în fata_de_publicarea_anterioara, cea procentuală în procent, iar direcția în directie: crestere, scadere, stabil, noua (firma a intrat pe listă) sau iesita (a ieșit).

Tot aici ai și un rezumat al istoricului: pe câte liste a apărut firma (publicari_cu_restante), pe câte consecutiv până azi (publicari_consecutive), prima apariție (prima_aparitie) și datoria maximă, cu data ei (maxim). Dacă vrei totul, listă cu listă, te uiți în istoric. Fiecare element are data listei, totalul, situația, bugetele și variația față de lista dinainte.

Cum ajungi la o decizie

Tabelul de mai jos e felul în care aș lega dosarul de termenul de plată. Criteriile sunt orientative, le adaptezi la valorile tale obișnuite de comandă.

Ce vezi în dosar	Ce poți face
Nu e pe listă și nu a fost niciodată	Termen de plată standard, după celelalte verificări
A ieșit de pe listă recent	Termen standard, cu reverificare la lista următoare
Pe listă, sumă mică, în scădere	Termen scurtat, plafon redus
Pe listă de mai multe trimestre la rând, în creștere	Plată în avans sau garanție
Mențiune de insolvență sau faliment	Fără credit comercial; analiză separată

Direcția îmi spune de obicei mai mult decât suma. Să zicem că ai doi clienți. Unul datorează mult, dar datoria scade de la o listă la alta, deci își rezolvă problemele. Celălalt datorează puțin, dar suma crește la fiecare trimestru. Pe al doilea l-aș urmări mai atent.

Ce nu vezi pe liste

Datoriile sub pragul de publicare nu apar, așa că o firmă poate avea restanțe mici pe care nu le vei vedea niciodată aici. Nici datoriile către furnizori nu apar, listele sunt strict despre obligațiile față de stat. Datoriile totale ale firmei le găsești în bilanț. Și listele sunt trimestriale, deci între două publicări situația se poate schimba fără să afli.

Asta e și motivul pentru care nu m-aș baza doar pe restanțe. Merg cel mai bine lângă profilul fiscal și lângă indicatorii din bilanț.

Cât de des te uiți

La un client nou verifici o dată, la aprobare. Pentru cei existenți, ritmul firesc e trimestrial, după fiecare listă nouă. Mai des nu afli nimic nou, doar plătești.

Salvează de fiecare dată totalul și direcția în fișa clientului. După două-trei trimestre ai propriul istoric, pe care îl poți pune lângă istoricul de plăți către tine. Când ambele se strică în același timp, ai un motiv serios să reduci expunerea. Ca să știi dacă a apărut o listă nouă, compari publicare_curenta din răspuns cu data salvată la verificarea anterioară.

Toate câmpurile de mai sus sunt descrise pe pagina API Datorii ANAF. Dacă ai de verificat o singură firmă și nu vrei integrare, un raport PDF complet despre firmă, plătit o dată, e mai simplu. Pentru clienți verificați regulat, raportul nu se justifică și e mai bine să integrezi API-ul. Cu un cont nou ai 250 de credite gratuite, fără card, deci poți verifica restanțele a vreo 80 de clienți înainte să plătești ceva.