Datoriile din bilanț vs. restanțele la ANAF: prin ce diferă

Să zicem că ai în față doi clienți noi. Primul are 8 milioane de lei datorii în bilanț și nu apare pe nicio listă ANAF. Al doilea are datorii de câteva sute de mii și e pe ultima listă de restanțe, cu suma în creștere. Pe care îl lași să plătească la 60 de zile? Dacă te uiți doar la bilanț, alegi greșit.

Cele două cifre vorbesc amândouă despre bani datorați, dar răspund la întrebări diferite, vin din surse diferite și se actualizează în ritmuri diferite. Cine le amestecă ajunge fie să refuze clienți buni, fie să accepte clienți care nu-și plătesc taxele.

Datoriile din bilanț

În bilanțul anual, datoriile sunt tot ce datorează firma la 31 decembrie: furnizori, bănci, leasing, salarii de plătit, taxe curente, împrumuturi de la asociați, avansuri primite de la clienți. Cele mai multe sunt datorii normale, care încă nu au ajuns la scadență. O firmă care cumpără marfă pe 60 de zile are oricând datorii la furnizori, și asta nu spune nimic rău despre ea.

În API-ul Bilanț totalul e în câmpul datorii, pentru fiecare an din 2008 încoace. Raportat la active și la capitaluri, îți dă gradul de îndatorare. Cifra îți spune cât se sprijină firma pe banii altora. Nu-ți spune dacă își plătește datoriile la timp. Și vine o dată pe an, cu întârzierea termenului de depunere.

Restanțele de pe listele ANAF

ANAF publică trimestrial listele firmelor cu obligații fiscale restante peste pragul legal. Aici nu mai vorbim de datorii normale, ci de sume care trebuiau plătite și n-au fost: taxe, contribuții, dobânzi și penalități.

API-ul Datorii ANAF îți dă, pentru o firmă, totalul de pe cea mai nouă listă și din ce e făcut. are_restante și total_restant îți spun dacă firma e pe ultima listă și cu cât. structura desparte datoria principală de accesorii (dobânzi și penalități) și arată cât e contestat. situatia_curenta.bugete împarte suma pe bugetul de stat, asigurările sociale, șomaj și sănătate. situatie arată insolvență, faliment sau insolvabil, după mențiunea ANAF. evolutie dă diferența față de lista anterioară și direcția: creștere, scădere, stabil, nouă sau ieșită. Iar istoric are fiecare listă pe care a apărut firma.

Lista îți spune dacă firma nu-și plătește obligațiile față de stat, dar nimic despre ce datorează altor creditori. Se actualizează trimestrial, la publicarea listelor, iar datele acoperă listele din decembrie 2024 încoace.

De ce contează atât restanța la stat

O firmă în dificultate își alege pe cine amână. Statul e de obicei printre ultimii pe care o firmă sănătoasă îi lasă neplătiți, pentru că urmările vin repede: dobânzi și penalități care cresc zilnic și, cu timpul, executare silită și popriri pe conturi. Iar o poprire te privește direct. Banii care intră în contul firmei, inclusiv plata ta, pot fi reținuți pentru datoria la stat.

O restanță la ANAF care crește de la un trimestru la altul e, după mine, unul dintre cele mai clare semne că firma a rămas fără lichidități.

Citite împreună

Bilanț	Lista ANAF	Interpretare posibilă
Îndatorare mică	Nu apare	Situația cea mai liniștitoare
Îndatorare mare	Nu apare	Firmă finanțată din credit, dar care își plătește obligațiile; verifică lichiditatea
Îndatorare mică	Apare	Problemă recentă de lichiditate, posibil după închiderea exercițiului; verifică evoluția
Îndatorare mare	Apare, în creștere	Risc ridicat: plată în avans sau garanții

Rândul trei e cel care îi prinde pe nepregătiți. Bilanțul e o fotografie veche de câteva luni, lista ANAF e mult mai nouă. O firmă care arăta bine la 31 decembrie poate avea restanțe la stat în trimestrul următor, iar atunci lista e informația mai proaspătă și ea câștigă.

Verificarea, în cod

Poți încerca ambele cereri în sandbox, pe CUI-ul de test 90000010, fără credite; sandbox-ul cere doar o cheie API, deci un cont gratuit, fără card:

import requests

BAZA = "https://www.bilantapi.ro/api/sandbox/v1"
ANTETE = {"X-API-KEY": "cheia-ta"}
CUI = "90000010"

sumar = requests.get(f"{BAZA}/bilant/{CUI}/sumar", headers=ANTETE).json()["data"]["sumar"]
print("Datorii în bilanț:", sumar.get("datorii"), "din", sumar.get("an"))
print("Capitaluri:", sumar.get("capitaluri"))
print("Grad de îndatorare (%):", sumar["indicatori"].get("grad_indatorare"))

r = requests.get(f"{BAZA}/fiscal/{CUI}/restante", headers=ANTETE)
if r.status_code == 200:
    restante = r.json()["data"]
    print("Pe lista ANAF:", restante.get("are_restante"))
    print("Total restant:", restante.get("total_restant"))
    print("Direcție:", restante["evolutie"].get("directie"))
else:
    print("Nicio apariție pe listele ANAF")

În producție plătești 1 credit pentru sumarul bilanțului și 3 credite pentru restanțe. Un răspuns fără date nu se taxează.

Obiectul evolutie merită citit întreg. Are publicare_anterioara și total_anterior, diferența în lei (fata_de_publicarea_anterioara) și în procente (procent), directie (crestere, scadere, stabil, noua sau iesita), pe câte liste a apărut firma (publicari_cu_restante), pe câte la rând (publicari_consecutive), prima_aparitie și maxim, datoria cea mai mare. Alături, publicare_curenta e data celei mai noi liste, iar ultima_publicare a ultimei liste pe care apare firma.

Pentru un portofoliu întreg

Cu sute de clienți, n-are rost să verifici fiecare firmă separat în fiecare trimestru. Ruta GET /api/v1/fiscal/restante întoarce toate firmele de pe o listă ANAF, de la cea mai mare datorie în jos, cu 10 credite pe rezultat. O filtrezi după sumă (total_minim, total_maxim), buget (buget), situație (situatie), sume contestate (contestate=da) și evoluție (evolutie), plus filtrele de registru: judet, caen, tip și celelalte. Ordinea o schimbi cu sortare, lista ANAF cu publicare, iar pagina cu pagina și pe_pagina (implicit 20, cel mult 50).

De exemplu, /fiscal/restante?evolutie=noua&judet=CJ îți dă doar firmele din Cluj intrate pe listă la ultima publicare. În meta.paginare vezi câte sunt în total, iar în meta.taxare cât ai plătit. Compari rezultatul cu lista ta de clienți și știi imediat pe cine suni. Bilanțul îl reverifici o dată pe an, după sezonul de depunere; restanțele, la fiecare listă nouă.

Unde se greșește

Prima greșeală e să respingi un client doar pentru datoriile mari din bilanț. Fără restanțe și cu lichiditate bună, pot fi pur și simplu finanțare bancară. A doua, inversă, e să consideri sigur un client care nu apare pe listă. Listele cuprind doar restanțele peste prag și doar datoriile la stat; furnizorii neplătiți nu apar nicăieri acolo.

Apoi, sumele contestate. O parte din restanță poate fi în litigiu cu ANAF. structura separă sumele contestate de cele necontestate și datoria principală (principal) de accesorii (accesorii). Și nu judeca după o singură listă: o firmă care iese de pe listă e în altă situație decât una care intră sau a cărei datorie crește.

Bilanțul îți arată structura, lista ANAF îți arată comportamentul recent, iar la o decizie de credit comercial îți trebuie amândouă. Verificarea pe o firmă și lista completă, cu filtre, sunt pe pagina API-ului Datorii ANAF. Cele 250 de credite gratuite pe care le primești la înregistrare, fără card, îți ajung ca să treci primii clienți prin ambele surse.