Semnale timpurii de insolvență în bilanț: la ce indicatori te uiți

Afli din Buletinul Procedurilor de Insolvență că un client a intrat în insolvență. Factura ta devine o creanță la masa credală, cu șanse incerte de recuperare. Te uiți apoi, din curiozitate, la bilanțurile lui din ultimii trei ani și vezi tot filmul: capitaluri negative de doi ani, lichiditate sub 1, datorii care cresc în timp ce vânzările scad. Totul era public. Doar că nu s-a uitat nimeni.

Puține firme ajung în insolvență brusc. La majoritatea, bilanțurile arată o degradare treptată, vizibilă pentru cine se uită la cifrele potrivite. Mai jos sunt cele pe care le urmăresc eu și felul în care le pui într-un calcul automat.

Ce poate și ce nu poate bilanțul

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt singurele date financiare pe care aproape toate firmele sunt obligate să le publice. Sunt anuale și ajung cu întârziere, după termenul de depunere. În schimb, sunt comparabile de la un an la altul și de la o firmă la alta, iar tendința pe trei, patru sau cinci ani spune mult mai mult decât un singur an.

Pragurile de mai jos sunt repere orientative, folosite des în analiza financiară. Nu există o valoare magică sub care firma intră sigur în insolvență. Contează combinația de semnale și direcția lor.

Capitalurile și pierderile

Primul lucru la care mă uit sunt capitalurile proprii, în câmpul capitaluri. Când pierderile adunate depășesc capitalul social și rezervele, capitalurile devin negative: datoriile firmei sunt mai mari decât tot ce deține. Legea societăților are prevederi speciale pentru situația în care activul net scade sub jumătate din capitalul social, tocmai pentru că e un semnal serios.

O valoare negativă izolată, la o firmă tânără care investește, se poate explica. Capitaluri negative de mai mulți ani, tot mai adânci, sunt printre cele mai puternice semnale de risc pe care le ai.

Pierderile merg mână în mână cu ele. Un an pe pierdere i se întâmplă oricui. Doi sau trei la rând, fără o investiție care să-i explice, înseamnă că afacerea nu-și acoperă costurile. Te uiți la profit_net și pierdere_neta, sau direct la indicatori.rezultat_net, care are semn, pe toți anii disponibili. Greșeala clasică e să citești doar ultimul an.

Lichiditatea și capitalul de lucru

În analiza clasică, lichiditatea curentă compară activele circulante cu datoriile pe termen scurt. API-ul o calculează în lichiditate_curenta ca raport între activele circulante și totalul datoriilor, deci valoarea e cel mult egală cu varianta clasică. Reperul des folosit e în jur de 1 sau peste. Sub 1, firma are mai multe obligații pe termen scurt decât resurse care se fac repede bani. Nu înseamnă automat că nu plătește, dar înseamnă că depinde de credite noi, de amânări sau de încasări neobișnuit de rapide. Indicatorul vine calculat în indicatori.lichiditate_curenta, pe fiecare an.

Capitalul de lucru e aceeași poveste spusă în lei. Vine în indicatori.capital_de_lucru, calculat ca active circulante minus datorii. Negativ înseamnă că banii, stocurile și creanțele nu ajung să acopere datoriile, iar diferența trebuie acoperită din active greu de vândut sau din finanțări noi. Periculos devine în ziua în care creditorii își cer banii.

Datoriile și vânzările

Un grad de îndatorare mare nu e o problemă în sine. Unele sectoare lucrează normal cu multă finanțare externă. Semnalul e creșterea lui de la an la an, mai ales când cifra de afaceri stagnează: firma se împrumută ca să supraviețuiască, nu ca să crească. În API, indicatori.grad_indatorare e procentul datoriilor din totalul activelor.

Apoi vânzările. Când cifra de afaceri scade, iar angajații și activele rămân aceleași, marja se strânge. Câmpul evolutie îți dă creșterea de la an la an și rata medie anuală de creștere pentru cifra de afaceri, profit și angajați. O scădere a vânzărilor fără nicio ajustare a structurii e adesea începutul unei spirale.

Altman Z'' și scorul de risc

Modelul Altman Z'' strânge mai mulți indicatori din bilanț într-un singur număr, cu trei zone. Îl găsești la ruta de risc, în z_score, cu valoare și zona: sigura peste 2,6, gri între 1,1 și 2,6, pericol sub 1,1. Lângă el e scorul de risc propriu, de la 0 la 100, unde scor mare înseamnă risc mic, cu clasa și factorii lui. Eu le folosesc ca verificare încrucișată, niciodată ca singur criteriu.

Cum le aduni

Un singur semnal rareori justifică o decizie. Trei sau patru, în același timp și în aceeași direcție, da. Cel mai simplu model e să le numeri:

Semnal	Reper orientativ
Capitaluri proprii	negative în ultimul an
Rezultat net	pierdere în cel puțin doi din ultimii trei ani
Lichiditate curentă	sub 1
Grad de îndatorare	în creștere doi ani la rând
Capital de lucru	negativ
Cifra de afaceri	în scădere doi ani la rând

Cu zero sau un semnal nu faci nimic. Cu două urmărești mai atent. De la trei în sus scurtezi termenul de plată și vorbești cu clientul. Modelul e grosier, dar are un avantaj mare: îl înțelege oricine din echipă și poate fi explicat în două minute unui director de vânzări nemulțumit.

În cod

Rutele utile sunt GET /api/v1/bilant/{cui}/indicatori (două credite, indicatorii pe ani) și GET /api/v1/bilant/{cui}/evolutie (două credite, seria multi-an cu creșteri și CAGR). Eu prefer însă GET /api/v1/bilant/{cui}, care aduce toți anii, cu datele, indicatorii și evoluția, pentru un singur credit. Exemplul rulează în sandbox, pentru care îți trebuie o cheie API, deci un cont gratuit, fără card. Cererile de acolo nu consumă credite și primesc date fictive.

import os, requests

r = requests.get(
    "https://www.bilantapi.ro/api/sandbox/v1/bilant/90000010",
    headers={"X-API-KEY": os.environ["BILANTAPI_KEY"]},
    timeout=10,
)
bilant = r.json()["data"]
for an in bilant["ani"]:
    date, ind = an["date"], an["indicatori"]
    print(an["an"], date["cifra_afaceri"], date["capitaluri"],
          ind["rezultat_net"], ind["lichiditate_curenta"],
          ind["grad_indatorare"], ind["capital_de_lucru"])
print(bilant["evolutie"]["cagr_ca"])

Anii vin în ani, fiecare cu cifrele din formular în date și cu indicatorii calculați în indicatori. Creșterile de la an la an și cagr_ca stau în evolutie. Pe ele scrii funcția care numără semnalele și salvează rezultatul lângă fiecare client.

Ce nu prinde bilanțul

Bilanțul îți arată anul trecut. Pentru prezent ai nevoie de surse mai rapide. Listele trimestriale de restanțe ANAF îți arată dacă firma a început să nu-și mai plătească taxele, iar în dosarele de instanță apar primele acțiuni ale creditorilor. Să zicem că un client are trei semnale în bilanț și, pe deasupra, restanța la stat îi crește de la o listă la alta. Pe ăla nu-l mai lași pe pilot automat.

Clienții vechi sunt problema

Cele mai multe pierderi din insolvențe vin de la clienți vechi, cu care relația e bună și verificările s-au oprit de mult. Nimeni nu se mai uită, pentru că „ne plătește de zece ani”. O rulare anuală pentru tot portofoliul, după perioada de depunere a bilanțurilor, costă un credit pe client și îți arată cine s-a schimbat.

Rutele de bilanț sunt pe pagina API Bilanț, iar felul în care factorii intră în scorul de risc e descris în metodologia scorului de risc. Cu cele 250 de credite gratuite pe care le primești la înregistrare, fără card, poți trece prin bilanțurile a 250 de clienți, un credit pe firmă.