Due diligence rapid la achiziția unei firme: ce afli din date publice

Înainte de camera de date și de avocați, afli destule despre o firmă-țintă din surse publice: bilanțuri pe mulți ani, restanțe la stat, procese, contracte cu statul. Ce aduni automat și ce ceri vânzătorului.

Mihai Gabriel OanceaRedacția Bilanț API
Publicat
Timp de citire
6 min de citit
Cuvinte
1.083 cuvinte
Doi oameni de afaceri își strâng mâna peste o masă de negocieri.
Doi oameni de afaceri își strâng mâna peste o masă de negocieri. · Fotografie: Kampus Production, Pexels
Cuprins
  1. Ce se vede din afară și ce nu
  2. Cine e firma și ce face
  3. Banii, pe mai mulți ani
  4. Restanțele la stat
  5. Procesele
  6. Cât depinde de stat și ce autorizații are
  7. Socoteala
  8. Cu ce întrebări mergi la negociere

25 de credite. Atât costă o primă privire serioasă asupra unei firme pe care te gândești s-o cumperi: profil fiscal, activități, bilanțuri pe toți anii, poziție în sector, scor de risc, restanțe la stat, dosare de instanță și contracte cu statul. Durează câteva minute, și vânzătorul nu află că te uiți.

Un due diligence complet durează săptămâni și cere avocați, auditori și acces la documente interne. Nu-l înlocuiește nimic. Dar înainte să semnezi o scrisoare de intenție sau să plătești pe cineva să citească sute de pagini, e bine să știi dacă ținta trece de un filtru de bază. Filtrul ăsta îl poți face singur, din surse publice.

Investitor care studiază documentele unei firme seara, la birou
Fotografie: cottonbro studio, Pexels

Ce se vede din afară și ce nu

Datele publice îți dau o imagine exterioară, dar verificabilă. Vezi cum a evoluat firma, ce restanțe are la stat, în ce procese e implicată și cât depinde de contractele publice. Nu vezi contractele comerciale, datoriile către furnizori pe fiecare creditor, garanțiile acordate, starea reală a stocurilor sau cât valorează echipa. Pe acelea le afli abia când vânzătorul îți deschide documentele.

Așa că nu te aștepta la un verdict. Verificarea rapidă îți spune dacă merită să începi și ce întrebări pui primele.

Cine e firma și ce face

Încep cu profilul fiscal, GET /api/v1/registru/firme/{cui}: denumirea, forma juridică, starea din registru, situația juridică, sediul și regimul de TVA. Indicatorii stare_juridica.in_dizolvare, in_lichidare și in_insolventa îți spun din prima dacă ținta e în vreuna dintre situațiile astea. Dacă da, discuția se schimbă complet.

Apoi activitățile autorizate, cu GET /api/v1/caen/{cui}/activitati. Codul principal arată ce face firma declarat, lista completă arată ce mai are voie să facă. La o achiziție strategică diferența poate fi chiar motivul tranzacției: uneori cumperi o firmă tocmai pentru o activitate secundară.

Banii, pe mai mulți ani

API-ul Bilanț are situațiile financiare depuse din 2008, cu aceleași denumiri de câmpuri în toți anii. Pentru o achiziție folosesc trei rute. GET /api/v1/bilant/{cui} aduce toți anii, în ani, fiecare cu cifrele în date și indicatorii în indicatori, plus evolutie. GET /api/v1/bilant/{cui}/pozitie îți dă locul firmei în sector, percentila și raportul față de mediana sectorului. GET /api/v1/bilant/{cui}/risc aduce scorul de risc de la 0 la 100, unde scor mare înseamnă risc mic, clasa de la A la E, factorii și Altman Z''.

În serie mă uit la câteva lucruri. Crește cifra de afaceri constant sau în salturi? Se ține marja? Cresc datoriile mai repede decât activele? Urmează numărul de angajați veniturile? Un an excepțional chiar înaintea vânzării merită o întrebare directă, pusă politicos, dar pusă. Rata medie anuală de creștere a cifrei de afaceri, din evolutie.cagr_ca, e un reper mult mai cinstit decât cel mai bun an din prezentarea vânzătorului.

Poziția în sector îți spune dacă ai în față un lider local sau o firmă mediocră într-o piață bună. La evaluare, diferența e mare.

Restanțele la stat

GET /api/v1/fiscal/{cui}/restante arată dacă firma e pe cea mai nouă listă ANAF de restanțe, cu totalul, structura pe principal și accesorii, bugetele și evoluția față de lista anterioară. În evolutie, publicari_cu_restante îți spune pe câte liste a apărut firma, iar maxim care a fost datoria maximă și când.

Într-o achiziție de părți sociale, datoriile firmei rămân ale firmei. Deci o restanță la stat devine în practică o scădere din preț sau o garanție pe care o ceri vânzătorului. Iar o firmă care a stat pe liste mai multe trimestre la rând are de obicei o istorie de probleme de numerar care nu se vede neapărat în bilanțul anual.

Ciocănel de judecător pe un birou de lemn, lângă cărți de drept
Fotografie: Sora Shimazaki, Pexels

Procesele

GET /api/v1/dosare/{cui} îți dă dosarele din portalul instanțelor, cu totaluri pe calitate, stadiu, categorie și ani. Lista e paginată, implicit câte 25 de dosare, cel mult 100 pe pagină, dar totalurile se calculează pe toate dosarele firmei, nu doar pe pagina primită.

Primul câmp la care mă uit e pe_calitate. O firmă care apare mai ales ca reclamant își recuperează creanțe. Una care apare mai ales ca pârâtă e dată în judecată, și vrei să știi de cine și pentru ce. Pentru dosarele care par importante, GET /api/v1/dosare/dosar, cu parametrul numar (numărul dat de instanță), aduce dosarul întreg: părțile, fiecare termen cu soluția și căile de atac. Litigiile de muncă, cele cu fiscul și cele cu clienți mari le citești atent și le discuți cu avocatul.

Cât depinde de stat și ce autorizații are

Dacă ținta lucrează cu instituții publice, profilul de furnizor SICAP, GET /api/v1/achizitii/{cui}/profil, arată câte contracte a câștigat, ce valoare au, pe ani, și cine sunt principalii clienți publici. Să zicem că 70% din venituri vin de la un singur spital județean. Riscul ăsta de concentrare trebuie înțeles înainte să vorbești de preț.

În domeniile reglementate te uiți și la autorizații: licențele ARR la transport, autorizațiile ANRE la energie. O licență care expiră curând sau mai puține vehicule autorizate decât s-a declarat schimbă valoarea afacerii.

Socoteala

VerificareCredite
Profil fiscal1
Activități CAEN autorizate1
Bilanț complet1
Poziție în sector3
Scor de risc3
Restanțe ANAF3
Dosare de instanță8
Profil de furnizor SICAP5

Adunate, 25 de credite pentru imaginea de ansamblu, plus 8 pentru fiecare dosar pe care vrei să-l citești întreg. Dacă ai mai multe ținte pe listă, rulezi același pachet pentru fiecare și le pui una lângă alta într-un tabel.

Dacă ai de analizat o singură firmă și nu vrei să scrii cod, un raport PDF complet despre firmă, plătit o dată, e mai simplu. Pentru fonduri, consultanți sau echipe de fuziuni și achiziții care se uită des la ținte, integrarea API are mai mult sens.

Cu ce întrebări mergi la negociere

Din tot ce ai adunat iese o listă de întrebări, nu o concluzie. De ce a crescut cifra de afaceri mult peste media ultimilor ani exact în anul dinaintea vânzării? Ce e restanța la bugetul asigurărilor sociale și când se plătește? Care e miza dosarului în care firma e pârâtă de un fost client? Ce se întâmplă cu veniturile dacă principalul client public nu reînnoiește contractul?

Când vii cu întrebările astea documentate, discuția cu vânzătorul pornește de la fapte, nu de la prezentarea lui. Și vânzătorul observă imediat diferența.

Rutele sunt descrise pe paginile API Bilanț și API Dosare de instanță. Un cont nou vine cu 250 de credite gratuite și nu-ți cere card. Ajung pentru pachetul complet pe vreo zece ținte.

Întrebări frecvente

Pot sări peste due diligence-ul complet dacă verific datele publice?

Nu. Datele publice îți spun dacă merită să începi și ce să întrebi, dar contractele, garanțiile și datoriile către furnizori se văd doar în documentele interne.

Cât costă pachetul de verificări publice pentru o firmă?

Cam 25 de credite pentru profil, CAEN, bilanț, poziție în sector, scor de risc, restanțe, dosare și profil SICAP. Fiecare dosar citit întreg mai costă 8 credite.

De când am bilanțuri?

Din 2008 încoace, adică situațiile financiare depuse la Ministerul Finanțelor.

Despre autor

Mihai Gabriel Oancea

Redacția Bilanț API

Scrie pentru BilantAPI despre bilanțurile firmelor din România și despre cum se lucrează cu datele financiare.