Cuprins
Pui una lângă alta situațiile financiare a două firme din același domeniu și nu seamănă deloc. Una are zeci de rânduri detaliate, cealaltă câteva totaluri. Nimeni n-a greșit nimic: firmele depun formulare diferite, după mărime. Problema apare când le compari între ele sau când urmărești aceeași firmă zece ani, pentru că formularul se poate schimba de la un an la altul.
De unde vin formularele diferite
Reglementările contabile din România împart entitățile pe categorii de mărime: microentități, entități mici, mijlocii și mari. Încadrarea se face după criterii precum totalul activelor, cifra de afaceri netă și numărul mediu de salariați, iar firma trebuie să depășească anumite limite ca să treacă în categoria următoare. Pragurile exacte le stabilesc reglementările Ministerului Finanțelor și se pot schimba, așa că pentru o încadrare precisă verifici regulile în vigoare pentru anul care te interesează.
Ideea din spate e de bun-simț: o firmă mică n-ar trebui să care aceeași povară de raportare ca o companie mare. Firmele mici depun un formular simplificat, cu mai puține rânduri. Cele mijlocii și mari depun situațiile complete, cu detalii în plus și note explicative mai ample.
Ce diferă, concret
| Aspect | Formular prescurtat | Formular complet |
|---|---|---|
| Cine îl depune | Microentități și entități mici | Entități mijlocii și mari |
| Nivel de detaliu în bilanț | Totaluri pe grupe mari | Defalcări pe tipuri de active și datorii |
| Contul de profit și pierdere | Liniile principale | Venituri și cheltuieli detaliate pe natură |
| Note explicative | Reduse | Extinse |
| Audit | De regulă nu e obligatoriu | Obligatoriu pentru anumite categorii |
Pentru cine analizează, asta se traduce așa: la firmele mici vezi mai ales totalurile. Active imobilizate, active circulante, datorii, capitaluri proprii, cifra de afaceri, rezultatul. Defalcările fine, cum ar fi împărțirea exactă a datoriilor pe termen scurt și lung pe categorii, cheltuielile cu dobânzile sau amortizarea, pot lipsi sau pot fi strânse într-un singur rând.
Ce poți compara și ce nu
Vestea bună e că indicatorii de bază rămân comparabili. Cifra de afaceri, profitul sau pierderea, datoriile, capitalurile proprii și numărul de angajați există în ambele formulare. Pe ele construiești comparații corecte între o microîntreprindere și o firmă mare: marje, grad de îndatorare, rentabilitate, lichiditate curentă.
Indicatorii fini sunt altă poveste. EBITDA sau defalcarea datoriilor pe termene au nevoie de rânduri pe care formularul prescurtat nu le detaliază mereu. Dacă analiza ta stă pe ele, uită-te întâi ce formular a depus firma. Altele merg totuși din datele publice comune: stocurile, creanțele și disponibilitățile apar separat, deci lichiditatea rapidă și o durată aproximativă de încasare a creanțelor le calculezi pentru orice firmă cu bilanț în format standard.
Partea cea mai perfidă sunt schimbările între ani. O firmă care crește poate trece de la formularul prescurtat la cel complet. Reglementările s-au schimbat și ele, iar formularele din 2008 nu arată ca cele de azi. Dacă extragi singur datele, riști să compari un rând din 2012 cu un rând care în 2023 înseamnă altceva, și nimic nu te avertizează.
Cum arată datele în API
API-ul Bilanț aduce toate formularele la o formă comună. Pentru fiecare exercițiu financiar din 2008 încoace primești aceleași câmpuri, cu aceleași denumiri, indiferent ce formular s-a depus în anul acela. Din contul de profit și pierdere ai cifra_afaceri, profit_net și pierdere_neta. Din bilanț, active_imobilizate, active_circulante, datorii și capitaluri. Apoi angajati, numărul mediu de salariați, și detaliile comune: stocuri, creante, casa_si_conturi, provizioane, capital_subscris_varsat, venituri_totale, cheltuieli_totale, profit_brut și pierdere_bruta.
Pentru firmele obișnuite, datele publice au aceleași 20 de rânduri, fie că firma a depus formularul prescurtat, fie pe cel complet. Aici e o confuzie pe care o văd des: câmpul tip_bilant nu îți spune care dintre cele două a fost depus. El arată formatul datelor: standard pentru marea majoritate a firmelor, iar pentru IFN-uri, SIF-uri și ONG-uri, care au alt formular, alte valori, cu alt set de câmpuri. Scorul de risc și statisticile pe sectoare se calculează doar pe formatul standard.
Pe câmpurile comune se calculează indicatorii (marje, rentabilitate, lichiditate curentă, îndatorare, fond de rulment), evoluția și scorul de risc. Poți deci compara orice firmă cu oricare alta și orice an cu oricare altul fără să te ocupi de maparea rândurilor.
curl -H "X-API-KEY: cheia-ta" \
https://www.bilantapi.ro/api/sandbox/v1/bilant/90000010/2022Exemplul rulează în sandbox, cu date fictive, pe CUI-ul de test 90000010, fără credite; sandbox-ul cere doar o cheie API, deci un cont gratuit, fără card. Cifrele anului vin în data.date, indicatorii în data.indicatori. În producție, ruta /api/v1/bilant/{cui}/{an} costă 1 credit. Lista completă a câmpurilor e în documentație.
O firmă care a crescut
Să zicem că urmărești un distribuitor care a pornit mic și a crescut constant. În primii ani depune formularul simplificat, cu totalurile de bază. După ce trece de pragurile de mărime, depune formularul complet, cu datorii defalcate și cheltuieli detaliate. Dacă ți-ai fi făcut singur foaia de calcul din formulare, ai avea coloane goale pentru primii ani și pline pentru ultimii, plus riscul de a pune în aceeași coloană rânduri care nu înseamnă același lucru.
Pe datele uniformizate, seria cifrei de afaceri, a datoriilor și a capitalurilor curge fără întrerupere din primul până în ultimul an, iar creșterea medie anuală se calculează pe aceeași bază.
Cum compar eu
Rămân pe câmpurile comune: cifra de afaceri, rezultatul, datoriile și capitalurile se compară fără probleme între toate firmele și toți anii. Compar în același sector, pentru că diferențele de structură dintre domenii sunt mult mai mari decât cele dintre formulare; ruta /bilant/{cui}/pozitie pune firma lângă celelalte din sectorul ei.
Când o firmă a crescut brusc, verific dacă și-a schimbat formularul. Anii de dinainte și de după pot avea niveluri de detaliu diferite, chiar dacă totalurile rămân comparabile. Și nu cer precizie falsă: la o microîntreprindere, un indicator calculat la a treia zecimală din totaluri agregate nu e mai exact decât unul rotunjit.
Când îți trebuie formularul complet
Pentru credit comercial sau o verificare de partener, câmpurile comune și indicatorii calculați sunt de obicei de ajuns. Pentru evaluarea unei firme, o tranzacție sau un audit îți trebuie situațiile financiare complete, cu notele explicative, pe care le ceri direct firmei. Datele publice îți arată unde să te uiți mai atent. Detaliile vin din documentele firmei.
Rutele, de la un singur an până la istoricul complet cu indicatori, sunt pe pagina API-ului Bilanț. Fă-ți cont la înregistrare, fără card, și folosește cele 250 de credite gratuite ca să pui firme mici și mari pe aceleași câmpuri, din 2008 până azi.
Întrebări frecvente
Cine are voie să depună bilanț prescurtat?
Microentitățile și entitățile mici, încadrate după criterii precum totalul activelor, cifra de afaceri și numărul mediu de salariați. Pragurile exacte le stabilesc reglementările în vigoare.
Pot compara o firmă mică cu una mare?
Da, pe câmpurile comune tuturor formularelor: cifra de afaceri, rezultatul, active, datorii, capitaluri și angajați. Indicatorii calculați din ele sunt comparabili.
De ce mă interesează formularul când analizez mai mulți ani?
Pentru că o firmă care crește poate trece de la formularul prescurtat la cel complet, iar formularele s-au schimbat în timp. Datele aduse la aceleași câmpuri rezolvă problema la indicatorii de bază.
