Cum citești bilanțul unei firme, fără să fii contabil

Bilanțul depus la Ministerul Finanțelor are câteva zeci de rânduri, dar cele care spun aproape tot sunt vreo opt. Ghidul ăsta le ia pe rând, în limba în care se vorbește, nu în cea în care se scriu notele explicative.

Cele două jumătăți ale bilanțului

Un bilanț are întotdeauna două părți egale: ce are firma (activele) și de unde a venit (datoriile plus capitalurile proprii). Egalitatea nu e o performanță, e o regulă contabilă: tot ce are firma a fost cumpărat fie cu bani împrumutați, fie cu bani ai acționarilor, fie din profit reținut.

Active imobilizate

Lucruri care rămân în firmă mai mult de un an: clădiri, utilaje, mașini, licențe, programe. La o firmă de construcții sunt o parte mare din total; la una de consultanță, aproape zero. Diferența nu e o problemă, e natura activității.

Active circulante

Ce se mișcă într-un an: stocuri, creanțe de la clienți, bani în cont. Asta e partea din care firma poate plăti ce datorează pe termen scurt.

Datorii

Tot ce datorează: bănci, furnizori, stat, salariați. Bilanțul le desparte în datorii de până la un an și peste un an — o distincție care contează, fiindcă un credit pe zece ani nu apasă la fel ca o factură scadentă luna viitoare.

Capitaluri proprii

Diferența dintre active și datorii. E partea firmei care aparține acționarilor. Când e negativă, firma datorează mai mult decât are: pierderile de-a lungul anilor au mâncat capitalul. E cel mai clar semnal de alarmă din tot bilanțul.

Contul de profit și pierdere

Bilanțul e o fotografie la 31 decembrie. Contul de profit și pierdere e filmul anului.

• Cifra de afaceri — cât a vândut firma într-un an.
• Rezultatul net — cât i-a rămas după toate cheltuielile și impozite.
• Numărul mediu de salariați — un indicator subestimat: împărțit la cifra de afaceri, arată cât produce un om.

Cinci raporturi care spun mai mult decât cifrele brute

Cifrele absolute nu se compară între firme de mărimi diferite. Raporturile, da.

Solvabilitatea: capitaluri proprii / active

Cât din firmă e cu adevărat al ei. Peste 50% înseamnă că firma stă în mare parte pe banii ei. Sub 10% înseamnă că e finanțată aproape numai din datorii. Negativ înseamnă exact ce scria mai sus.

Lichiditatea curentă: active circulante / datorii

Dacă ar trebui să plătească acum, are din ce. Sub 1 înseamnă că nu — activele care se pot transforma repede în bani nu acoperă datoriile.

Marja netă: rezultat net / cifră de afaceri

Cât rămâne din fiecare leu vândut. În comerț, 2% e normal. În software, 20% nu e neobișnuit. Comparația are sens doar între firme din același domeniu.

Îndatorarea: datorii / active

Reversul solvabilității. Peste 100% înseamnă că datoriile depășesc valoarea a tot ce are firma.

Productivitatea: cifră de afaceri / număr de salariați

Cât aduce un angajat. Util mai ales comparat cu alte firme din același domeniu, sau cu aceeași firmă acum trei ani.

Ce nu vezi în bilanțul depus la ANAF

Formularul depus nu conține rezultatul reportat separat și nici cheltuiala cu dobânzile. Asta înseamnă că unii indicatori clasici de analiză — inclusiv componente ale scorului Altman Z — se pot doar aproxima din datele publice. Când o cifră e aproximată, merită spus, nu ascuns.

Nu vezi nici structura clienților, nici contractele, nici comportamentul de plată. Un an bun poate veni dintr-un singur client care nu se va repeta.

Citește seria, nu anul

Cel mai frecvent greșit lucru la citirea unui bilanț e să te uiți doar la ultimul an. O firmă cu profit anul trecut, după trei ani de pierderi, e altceva decât o firmă cu profit de opt ani la rând. Seria arată direcția; anul arată doar poziția.

Pe paginile de firmă bilanțurile sunt puse unul lângă altul, pe toți anii depuși, cu raporturile de mai sus deja calculate. Scorul de risc le adună într-un singur număr — metodologia lui e publică, cu ponderi și praguri.